Ziua mondiala a contraceptiei

ieri a fost. Ieri ne-au invadat emailurile, manifestele, emisiunile TV pe aceasta tema. Ieri la MTV doua doamne bine intentionate si un tanar care nu avea habar despre ce vorbeste la povesteau oamenilor (tineri, mai ales) despre contraceptie.
Stii ce inseamna astazi contraceptia pentru o tanara de aproximativ 18 ani? Spalaturi, calendar si de cele mai multe ori avorturi. A existat un an, imediat dupa Revolutie, cand Romania a fost campioana absoluta la avorturi. Astazi, aproape orice femeie trecuta de 30 de ani din Romania a aflat pe propria piele ce inseamna un avort. Astazi se fac filme despre asta si tu poti sa afli din ele sau din alte parti ce inseamna si la ce poate duce un avort. Asa ca fa-ti timp si gandeste-te, macar pentru o clipa, la asta.

Nu doar Muse pe 6 octombrie

Ma consolasem cu gandul ca nu voi apuca sa imi iau bilete la concertul Muse de pe 6 octombrie, de la Stadionul de Rugby Arcul de Triumf. Ma consolasem si cu gandul ca am pierdut un concert bun la un pret foarte foarte mic (biletele sunt ieftine ca braga). Asta pana ieri, cand a fost anuntat invitatul special al celor de la Muse.
In deschiderea concertului va canta Brett Anderson, vocea rasfatata si metalica de la Suede, iar cei care au copilarit prin anii 90 cu siguranta isi aduc aminte de el. Dar daca voi sunteti ceva mai tineri am sa va spun ca mai rar se aud voci precum cea a lui Anderson, ca trupe ca Suede nu trebuiau sa se destrame niciodata, ca Trash si So Young vor ramane si ca eu le voi asculta nostalgica si peste zeci de ani, ca Saturday Night este una din piesele mele de suflet, ca Brett fara Suede a scos albume fara sare si piper , dar ca asta nu mai conteaza daca ai apucat sa ii asculti vreodata si sa iti placa.
Drept pentru care ma voi arunca cu disperare in goana dupa bilete, fie si numai ca sa vad deschiderea concertului Muse.

PS: cel mai fain cadou pe care l-am primit vreodata a fost un cd cu cele 9 albume Suede mp3.

3 chestii pe care nu le stiai despre prezervative

1. Trebuie sa te bucuri ca le ai tot timpul la indemana. Nu doar sa te bucuri pentru ca te protejeaza, dar si pentru simplul fapt ca le ai. Unii nu au avut multa vreme norocul asta, gandeste-te ca in Irlanda se vindeau, acum ceva ani, pe reteta sau la negru. Ba chiar se facea contrabanda din Irlanda de Nord.
2. Trebuie sa te bucuri ca nu te omoara nimeni pentru ca le folosesti. In Somalia utilizarea lor era pedepsita cu biciuirea. Astazi nici nu mai poti sa concepi o viata sexuala sanatoasa fara ele? Ei bine, nu toata lumea a gandit tot timpul la fel.
3. Trebuie sa stii ca iti pot fi utile in foarte multe feluri: de ex in situatii de urgenta, poti sa transporti apa cu ele. Sau, mai mult, multi dintre jurnalistii care transmit stiri de pe apa folosesc prezervative ca sa protejeze microfoanele. Sau: calatorii de pe Amazon le folosesc pentru a se proteja de pestii candiru sau de lipitori. Deci, cu putina imaginatie, poti sa gasesti o multime de utilizari pentru un simplu prezervativ. Desi ceva imi spune ca, la fel ca si pentru modul clasic de folosire, prezervativele sunt tot de unica folosinta in toate aceste cazuri.

LOL cats vs LOL Vogue

Nu tin minte sa fi vazut vreodata un pictorial de moda care sa ma faca sa rad din motivele bune. De obicei rad de calitatea slaba a pozelor, de styling-ul nefericit.
Dar cand am vazut noile pictoriale LOL Vogue, photoshopate de Jezebel, inspirata de site-ul I can has cheezburger, am ras. De-adevaratelea.

Mai bine nu: Despre discriminare

Rar de tot mi se intampla ca ceva sa ma enerveze in asemenea hal incat sa scriu despre asta. De obicei scriu despre lucrurile care ma intriga sau imi fac placere, de foarte multe ori, despre lucruri pe care vreau sa mi le clarific. De data asta am sa scriu despre un lucru despre care uitasem ca exista.
Discriminarea este foarte putin evidenta atunci cand stai intr-un cartier ok, ai un grup de prieteni ok si, la serviciu, un colectiv care isi propune din start sa nu discimineze in nici un fel. Asta constituie ceea ce numesc eu un cocon, adica un soi de lume protejata din care preferi sa nu iesi si in care totul este cat se poate de ok, de linistit, de sigur. Atunci cand primesti de afara semne ca nu totul ar functiona la fel de roz ca in lumea ta fabricata, preferi sa nu le bagi in seama, pentru ca aceste semne te pun in fata unor probleme si numai de asta nu ai timp sau chef.
Dar, cateodata, problema vine din chiar lumea ta. Atunci cand nu stiu ce domnisoara se trezeste sa ii strige unui asa zis prieten "cat de gay esti" in plina strada, punandu-i intimitatea in pericol, atunci cand o alta domnisoara decide ca legea (ironic, chiar legea impotriva discriminarii) este obiectul interpretarilor ei cat se poate de subiective, atunci cand termenului "tiganca" i se alatura aproape automat si "nenorocita"(aceeasi a doua domnisoara) ... este atunci cand lucrurile incep sa strige la cer chiar de langa tine si nu mai poti sa nu le bagi in seama.
Culmea, cele doua domnisoare despre care v-am povestit mai sus se proclama drept foarte tolerante si libere in gandire, amandoua.
Libertatea gandirii lor merge pana a spune ca unui baiat nu ii sta bine cand spala vase. (de unde am putea deduce cat se poate de logic ca unei fete ii sta excelent performand aceste actiuni si ca, practic, orice fata si-ar dori sa faca numai astfel de lucruri care o pun in valoare). Sau, mai departe, libertatea gandirii lor merge pana la a afirma ca sunt gay-friendly si a comenta apoi, impreuna cu toata lumea, la vreo barfa scandaloasa, "la ce te asteptai, doar e gay".
In astfel de situatii, in care singura mea reactie este sa imi vars nervii asupra tastaturii, nu pot decat sa dicriminez la randul meu, si sa ma intreb: "la ce ma asteptam? doar sunt proaste"

Faptul ca doua femei sunt eroinele acestei scrieri incoerente este cu totul intamplator.

Din nou 4,3,2

Aseara am fost la film, la 4, 3, 2. Dar nici de data asta nu o sa scriu mare lucru despre film, ci mai degraba despre revelatia pe care am avut-o. You just don't get it, do you? M-am uitat in jurul meu, la ceilalti spectatori. Mai cu seama cupluri, in care ea se uita inspaimantata, cu pumnii stransi, si traia (asta e relativ) drama de pe ecran, iar el comenta zgomotos "am dat banii degeaba". Ce e drept, daca esti barbat si nici nu te impresioneaza dramele feminine, cam dai banii degeaba ca sa vezi numai prin ce spaime poate trece o femeie.
Dar, ca sa va bag si mai tare in ceata, o sa va povestesc o scurta scena din film. Ea tocmai si-a ajutat prietena sa avorteze, iar prin ajutat se intelege sa stranga cu disperare bani, sa mituiasca personalul de la hotel, sa se intalneasca cu dl Bebe, cel care performeaza avorturi ilegale contra servicii in natura. Dar pentru ca ea are si un prieten, trebuie, in aceeasi zi, sa ajunga si la ziua mamei prietenului (care s-a trezit de dimineata sa faca tort de bezele:)).
Si ajunge, foarte tensionata, sta la masa cu vesela familie, iar in cele din urma ii marturiseste prietenului ca cea mai buna prietena a ei a trecut printr-un avort, iar ea trebuie sa plece, ca sa o ingrijeasca.
Ca replica, prietenul nu face altceva decat sa o roage sa mai stea, sa manance din tortul de bezele.
Cred ca asta este o reactie normala. Cred ca orice baiat confuz ar fi reactionat asa. Pentru ca el chiar nu poate sa inteleaga, nu este capabil sa inteleaga si nu ar putea nici daca si-ar dori foarte tare. Mirarea mea apare aici fata de Mungiu. El cum de a inteles? sau cum de ne-a lasat sa credem ca a inteles? Sau este numai meritul fetelor?

Louis Vuitton in Romania

Mare bucurie mare pentru domnisoarele posetiste din Bucuresti? Sau nu?
Am aflat din surse sigure ca, din decembrie, se va deschide un magazin Louis Vuitton in Bucuresti. Asta nu inseamna mare lucru, pentru ca cine isi permitea sa isi cumpere o poseta branduita cu celebrul logo pana acum nu se oprea in faptul ca trebuie sa calatoreasca in afara tarii ca sa o achizitioneze. Dar poate sa insemne ceva pentru domnisoarele posetiste de Obor, care umbla cu tot felul de fake-uri. Nu ca vor merge la Marriott sa isi cumpere o poseta adevarata, doamne fereste, ci ca vor putea sa le sugereze prietenilor ca geanta de vis este mai aproape decat credeau.
In alta ordine de idei, mi-am amintit ca o cunostinta imi spunea ca unul dintre cele mai mari vise ale sale e sa aiba o geanta cu monograme...nu conteaza modelul, orice merge, atata timp cat scrie LV pe ea.
Si, ca o ultima informatie, cea ma recenta personalitate publica ce si-a alaturat imaginea marcii de marochinarie este Mihail Gorbaciov.

Tramvaie si institutii

De cativa ani, de cand mai urmaresc rezultatele sondajelor de opinie publica, sunt cateva institutii care candideaza la un loc in mintea si inima cetateanului. In fiecare an, indiferent ce s-ar intampla, romanul are incredere tot in Biserica, Politie, Armata, Crucea Rosie si altele asemenea. Cum ar putea sa se intersecteze aceste institutii cu bucuresteanul, cum sa ajunga zi de zi mai aproape de el, ma intrebati? Pai sub forma de transport in comun.
In ultimele zile au aparut pe liniile de tramvai 16, 31, 32, 45 un soi de dricuri, masini de politie, ambulante...in forma de tramvaie.
Chiar daca tot omul crede ca noile fete ale tramvaielor sunt mana agentiilor de publicitate, nu este chiar asa. Tramvaiele deghizate fac parte din proiectul Spatiul Public Bucuresti, si ideea ii apartine lui Daniel Knorr.

Countdown

Mai stiti cand v-am spus ca avem planuri mari? Planurile sunt in continuare acolo si va invit sa incepeti numaratoarea inversa. Mai sunt 38 de zile pana la marele eveniment despre care veti afla mai multe la momentul potrivit.

Prima zi de scoala

ioana: deci, azi a venit Cristi pe aici, ne-a povestit despre cum a inceput scoala de 2 zile si are deja de invatat pentru maine
Eddie: cam devreme totusi...la mine era un pic mai lejer in liceu..
ioana: sunt invidioasa
Eddie: prima saptamana era mai mult de acomodare asa
ioana: adica nu se facea orarul in primele 2 saptamani?
Eddie: nu prea, dar imi placea pt ca fiecare profesor te intreba cum a fost in vacanta. raspunsurile erau cam aceleasi de la toti
ioana: nici la mine, dar era fain ca ne intalneam cu toti colegii si povesteam...si de profi imi era dor un pic. macar de unii
Eddie: am fost la mare la mune la tara
ioana: si apoi era compunerea "cum mi-am petrecut vacanta”
Eddie: doamne, chiar .mereu ca chinuiam la chestia asta. nu stiam ce sa scriu, mai ales ca voiam sa ies un pic in fata celorlalti sa le arat ce tare am fost eu in vacanta
ioana: cum ti-ai petrecut vacanta? chiar asa? ti-ai facut temele pe vacanta?
Eddie: nu prea mereu am fost lenes la chestii d-astea; mai ales cand era vorba de vacanta mare
ioana: eu intram in fibrilatii inainte cu cateva zile si faceam
ioana: si apoi erau caietele noi, le liniam, le puneam in coperti
Eddie: daaa..chestia cu liniatul..de cand n-am mai facut asa ceva
ioana: era misto sa faci ghiozdanul
Eddie: tu ai prins etichetele alea de le lipeai ca pe timbre?
ioana: dadada
Eddie: doamnee ce gust aveau
ioana: si mancam lipici din ala care avea lopatica din plastic
Eddie: ma uitam pe strada la copii astia luni si am vazut cativa care chiar mi-au adus aminte de mine
ioana: si eu, in autobuz, toti avea flori in mana
Eddie: ma imbraca mama in blugi din cap pana`n picioare si stateam eu batos asa cu hainele noi
ioana: tu nu ai avut uniforma?
Eddie: pana in clasa a 4 a am purtat
ioana: si eu la fel. si cordeluta
ioana: si toate miroseau a nou...mai putin cartile. manualele erau refolosite. le primeam de la cei mai mari in generala
Eddie: si mereu mazgalite
ioana: una peste alta, eu m-as mai duce o data la liceu
Eddie: si eu la fel si chiar si in scoala generala
ioana: cand chiulesti de la birou parca nu ai aceeasi satisfactie
Eddie: as mai cara o data ghiozdanul ala greu mai mare decat mine
ioana: in generala erau multe olimpiade. se mai duc astia mici la olimpiade?
Eddie: habar n-am.. nu prea cred ca ii mai preocupa
ioana: si cand eram f mica erau o gramada de concursuri....sanitarii priceputi, desene pe asfalt, ma duceam la toate
Eddie: tin minte ca orele de sport le faceam in clasa
Eddie: ne punea invatatoarea sa facem genoflexuni ai flotari
ioana: pe tine te bateau la palma cu rigla?
Eddie: pana la urma iti e dor de nebuniile care le faceai in scoala si mai putin de invatat si de orele propriu-zise
Eddie: am fost copil model, nu prea am avut probleme cu profii
ioana: nici eu, decat in clasa 1. atunci mi-am furat rigle la palma
ioana: uitasem tema acasa
Eddie: 10 pe linie la purtare din a 1 a pana la sf liceului
ioana: si premiu? cu coronita?
Eddie: coronita doar in clasa a 2 a, era bataie mare. dar am luat cu 10 curat
ioana: frumos asa
Eddie: si ultima data mentiune in a 11 a
ioana: eu am luat premiu si in clasa a 12-a (asta nu o sa scriu pe blog)
ioana: suntem niste tocilari, de fapt

Ce facem sambata?

Ca sa simt de-adevaratelea ca a venit toamna si a reinviat orasul, am incercat sa imi alcatuiesc un program artistic pentru sambata seara, adica pe 22 septembrie. Si mi-a fost greu sa aleg. Pentru ca, da, se intampla f multe lucruri interesante. In primul rand, noaptea alba, adica muzica usor comerciala, spectacole de strada si acrobatii cu trupe de care nu stiu nimic dar sunt tare curioasa sa le vad, si mai cu seama Urban Art.
Urban Art este un fel de sarbatoare a proiectiilor arhitecturale...mai pe scurt, o multime de artisti, de la Ioan Nemtoi la Vlad Nanca, Sinboy, Vali Chincisan, care se vor aduna in Piata Constitutiei incepand cu ora 9 seara.
Mai tarziu, variantele sunt "Drum & Bass Art Manifest" la Arenele Romane, care incepe de la 6 seara si se sfarseste la 6 dimineata, sau petrecerea pentru aniversarea lui Dj Model de la Embryo, cu Alexander Robotnik. Ambele evenimente au un cost de intrare de 20 RON, iar alegerea este la indemana ta. In plus, mai este si party-ul Udriste Nasturel la Web. Deci, unde mergem sambata asta?

4,3,2

Nu stiu cate lucruri pe care nu le-ati auzit deja as putea sa va spun despre filmul lui Cristi Mungiu. Asa ca nu am sa va vorbesc despre el. Vreau, in schimb, sa va vorbesc despre cinema....sau mai degraba despre sala de cinema. Avem in Bucuresti o multime de cinematografe in care ruleaza o multime de filme. Oricine poate sa aleaga dupa bunul plac unde sa se duca sa vada un film si sa rontaie o floricica de porumb. In ultimii ani, de cand locuiesc aici, m-am obisnuit sa ma uit la programe si sa ies cu prietenii la film....unde avem chef. Si asa mi se pare normal. Numai ca normalitatea pe care o vad eu nu e aceeasi pentru toata lumea.
Pana sa vina Cristi Mungiu cu ideea de a face un cinema mobil, astfel incat tot romanul sa poata sa vada 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, habar nu aveam cate orase din Romania sunt lipsite de sali de cinematograf. Desigur, am vazut cum a fost treaba in orasul meu natal, unde singura sala unde vedeam filme mai interesante s-a inchis din lipsa de spectatori, si , deci, de fonduri. Celelalte 2 sali traiesc si azi bine merci de pe urma productiilor de la Hollywood cu mare buget.
Dar sala micuta, cu scaune de lemn, unde am vazut pentru prima data Dancer in the dark, Hable con ella si alte filme care mi-au ramas dragi nu mai exista. Asta in primul rand pentru ca oamenii nu mai merg la cinema.

Tot din seria "mai bine nu" : Bucuresti Chic

Tot cautam in ultima vreme un site care sa imi demonstreze ca exista moda pe strazile din Bucuresti. Adica o dovada, ceva care sa ramana, o inregistrare. Si, cand am pierdut orice speranta, a aparut : Bucuresti Looks.
Totul a inceput in timpul unei calatorii cu metroul. Nu este greu de observat ca in fiecare statie apar figuri noi, fizionomii diferite, si, cel mai vizibil, haine diferite. Si, in orice directie ai merge, schimbarea este aceeasi. Asa ca am facut un mic experiment. Am incercat sa separ graul de neghina sis a vad cum arata oamenii de varsta mea care se invart sau locuiesc in diferitele zone ale orasului.
Astfel incat, daca la Universitate gasesti in mod normal oameni de tot felul, la o privire mai atenta vezi ca cei care predomina, sar in ochi si nu supara retina sunt alternativii. Poarta orice fel de pantofi, de la bascheti la botinele mamei sau la espadrile din viitor, jambiere, fuste prea lungi sau prea scurte, fuste peste pantaloni sau pantaloni peste pantaloni, jambiere peste cizme sau jambiere peste pantaloni, ba chiar jambiere in loc de maneci. Au parul vopsit in orice culoare sau in nici una, invariabil un fular sau o esarfa si o gramada de accesorii dragute. De obicei sunt artisti plastici, DJ, VJ, rolleri, lucreaza in presa sau in agentii de publicitate si nu de putine ori isi confectioneaza singuri hainele. Ei sunt cei care propun, care indraznesc si care fac ca strazile Bucurestiului sa semene ceva mai mult cu cele din alte capitale europene si pe care, printr-un fel de difuziune, ar putea sa ii urmeze ceilalti.
Insa problema este mai complicata. Daca in centrul orasului oamenii arata intr-un fel, odata ce te indepartezi totul se schimba, si apar alte mode, alte obiceiuri, alte categorii. Fiecare dintre ele cu o identitate gata cumparata.
Dar sa continuam calatoria. Ajungi in cartierele rezidentiale, in apropierea carora se afla si sediile diverselor firme. Si, iata, oameni de aceeasi varsta dar, probabil, nu si cu aceleasi preocupari, arata complet diferit. Aici predomina pantalonii negri de stofa, sacoul sobru si camasa alba, pantofii clasici si gentile care arata, toate, la fel. Ramai cu impresia ca, dupa multimea pestrita din centru, universul si-a pierdut brusc culoarea si a fost populat de o specie stranie de alieni work-oholici. Dar este normal : cei care pleaca dimineata la birou si se intorc seara acasa trebuie sa poarte o uniforma adecvata mediului care ii contine. Si cine stie daca nu se transforma si ei, noaptea, in ceea ce ar putea sa fie: fapturi calde, cu imaginatie si cu o garderoba plina de fantezie.
Mergand mai departe, treci in alt film: cartierele suprapopulate de studentii din toata tara. Este greu, este urat, este mai mult decat poti sa suporti. Dar este adevarat. Nicaieri in orasul acesta nu sunt femeile imbracate cu mai multa grija, nu sunt acesoriile alese mai atent, parul mai bine intins cu placa ceramica si spranceana mai intr-un fir pensata decat in caminele de studenti. Si totusi, ceva nu este in regula si la locul lui. Le lipseste ceva sau poate ca au prea multe. Prea mult fond de ten, prea mult sclipici, prea multi bureti in sutiene si prea multe haine la fel.
Dar calatoria nu se sfarseste aici. Pentru ca, da, mai exista si mall-urile. Care, din nefericire, sunt populate. Si ce nu gasesti in mall ? In general, gasesti de toate, dar gasesti mai cu seama doua categorii de populatie care arata la fel. Spun categorii pentru ca exista diferente economice intre ele, desi altele nu par sa rasara. Jeansii sunt la fel de prespalati, pantofii la fel de ascutiti si pielea la fel de bronzata.
Iar mai departe de ele mai este numai periferia, iar pana acolo nu m-am incumetat nici macar in numele cercetarii.
Iar dupa ce observi, stai, te mai gandesti o data si te intrebi : daca moda e facuta sa ne reprezinte, daca este un sistem de semne si simboluri care spune ceva despre fiecare dintre noi, ca indivizi, daca este un fenomen social, un barometru al schimbarilor culturale si daca, mai ales, este facuta sa se schimbe o data la fiecare 6 luni, atunci cum se face ca in Bucuresti moda nu se schimba in timp, ci in spatiu ?

PLAI Festival 2007

Se intampla la Timisoara pe 14, 15 si 16 septembrie sub sloganul "muzica, arta, multiculturalitate". Este un festival dupa cum ii spune numele si promite sa fie interesant. Se deschide cu parada Enjoy Diversity, apoi urmeaza workshopuri, auditii, vizionari, proiectii, dezbateri, filme, lecturi. Aveti aici programul si nu imi ramane decat sa va sfatuiesc sa nu ocoliti Muzeul Banatean al satului daca aveti drum prin Timisoara weekendul asta.

Married without children

Eu am 25 de ani, un job misto si cateva colaborari, trei pisici acasa si o mana de prieteni de incredere. Ea are 25 de ani, casa, masina, sot, un job misto, credite, prieteni pe care ii programeaza ca sa ii poata intalni.
Eu pot sa ma intorc la orice ora acasa si sa nu ma intrebe nimeni, pot sa zac toata duminica in casa sau sa dau o tura prin toate magazinele sau cinematografele si sa las mormanul de vase nespalate in chiuveta. Ea poate sa se intoarca la orice ora acasa si sa gaseasca pe cineva acolo, are pe cineva cu care sa doarma si langa care sa se trezeasca si mai are de platit rate.
E clar ca fiecare dintre noi are de ce sa se trezeasca dimineata, eu pentru ca urla mitzele de foame, ea pentru ca (poate) cineva ii aduce o cafea. Avem si de ce sa ne intoarcem acasa, amandoua.
Dar ea are o agenda care cuprinde, pe langa taskurile de la job, intalniri cu prietenii si vizite la salon. Eu am o agenda mai saracutza si pot sa ma reped oricand pana la prietenii mei.
Cred ca sunt lucruri pe care le pierzi si lucruri pe care le castigi atunci cand iti doresti sa imparti toate cele cu cineva. Cred ca castigi incredere, siguranta, confort, chiar si bani uneori. Mai cred ca pierzi din timp, placeri personale, prieteni, independenta. La 23 de ani, nu stiu care dintre lucrurile astea atarna mai greu. Ea pare fericita. Nici eu nu ma plang. Ea are deja doi ani de casnicie in spate. Eu nu. Nu stiu daca ea ar mai face acelasi lucru daca timpul s-ar intoarce inapoi. Cu siguranta eu nu l-as face nici acum. Si nici vreme lunga de acum incolo.
Pana la urma e vorba de optiuni personale: eu pun un pret mai mare pe lucrurile care se pierd. Ea, pe cele care se castiga.

Cele 12 infectii de Craciun

Stiu ca nu e inca iarna si ca nu se simte miros de zapada si zvon de clopotei, dar o sa va arat o chestie care ne amuza tot timpul anului. Desi subiectul nu e deloc amuzant, e tare dragutz cantecelul si pun pariu ca o sa vreti sa il aratati si prietenilor. Dar vedeti despre ce e vorba aici.

La inceput a fost zvonul: Pet Shop Boys

Asa s-a intamplat cu Muse, cand bloggerii au inceput sa se agite si sa confirme sau sa infirme stirea. Pana la urma s-a dovedit ca zvonul era adevarat. Muse vin intr-adevar la Bucuresti si vor sustine un concert pe 6 octombrie la stadionul de rugby Arcul de Triumf. De-abia astept.

Iar acum: Pet Shop Boys la Bucuresti!!! In afara faptului ca eu sunt cam batrana si pot sa am nostalgii legate de melodiile lor, pe care le fredonez inca din copilarie (pentru ca sunt unele dintre cele mai fredonabile melodii ever, v. It's a sin, Always on my mind, Heart)...pot sa va incurajez si pe voi sa mergeti si sa ii vedeti (asculati). Anul trecut au scos un album nou, la fel de bun, vesel, melodios, plin de umor cum sunt si celelalte. Pana una alta, cautati pe la prieteni Indefinite Leave to Remain, I'm with stupid, Rent, Minimal, ca sa va faceti o idee.

Ioriding vs Role.ro first contest

Maine se intampla in Bucuresti doua evenimente care au cam acelasi public. Unul in parcul IOR, cu invitati de marca si placile lor pe care fac minuni, si unul pur si simplu prin oras, ca un session de role...de la PTTR la Tineretului, la Palatul Copiilor, BCR-ul de pe Calea Vacaresti si alte locuri (la libera inspiratie a concurentilor si organizatorilor.
Vedeti aici si aici despre ce este vorba.

Copacul de hartie

Nu mai ai voie sa arunci hartia folosita, caietele scrise, cursurile vechi, revistele pe care nu le mai citesti. Poti sa le strangi pe toate si sa ii chemi pe cei de la Copacul de hartie sa te scape de ele. Din 10 kg de hartie stranse de tine se poate planta un copacel intr-o zona forestiera.
Proiectul s-a lansat de 5 luni si deja este sprijinit de 330 de companii. 67.399kg de hartie si peste 10 tone de carton au fost stranse si 7.250 de puieti asteapta sa fie plantati.
Citeste mai multe despre Copacul de hartie aici

AVion la Orange Concept Store

Daca m-as pricepe, v-as povesti mai amanutit despre AVmotional. Pentru mine insa, este o miscare care promoveaza modalitati noi de exprimare artistica prin sunet si imagine...(a se citi evenimente unde se proiecteaza filmulete si se pune muzica buna, se mixeaza imagini si se strange lume interesanta). Mai nou, echipa AVmotional se intalneste cam o data pe luna la Orange Concept Store si discuta cu prieteni, specialisti si curiosi despre ce mai e nou si interesant.
Aseara- cateva din filmele care concureaza la Filminute (da, da, filme de un minut sau pe acolo) anul acesta.

Strada pe care mergeam la scoala

Ati vazut placutele alea care au invadat tot centrul si care dau indicatii nostalgice, de genul "strada pe care statea bunica", "strada pe care stau ai mei" samd? Am observat ca au starnit mare scandal si ca domnul Ontanu e tare suparat pe campania Apanova (pe buna dreptate, la cat de prost sunt semnalizate strazile in Bucuresti)...iar bloggerii le comenteaza neincetat originalitatea. Dar placutele sunt dragutze, si prima data cand le-am vazut am cam umblat dupa ele, in centrul vechi, ca sa gasim alta si alta strada pe care s-a intamplat ceva. Deci, daca tot nu aveam pana acum motive sa iubim Bucurestiul, este bine ca s-a gasit Apanova sa ne aminteasca.

Din seria "mai bine nu": PRECIOUS

Fara indoiala, internetul e o sursa de comori. Stiu, ne enerveaza pe toti, nu mai putem trai fara, ne verificam compulsiv mailul...dar este foooooaaaaaaarte amuzant. Si nu vorbesc aici despre bancurile trimise in masa pe messenger. Site-urile care se iau in serios sunt cele mai tari. Sa va explic. Astazi de dimineata a venit Dragos si ne-a povestit de existenta acestui nou site care se cheama precious. Ei bine, pe site vedetele, vedetutele si aspirantele din Romania isi vand tot felul de obiecte dragi, la preturi maricele. Nu ne-am prins care este scopul actiunii lor (presupunem ca este un soi de strangere de fonduri), dar ne-am distrat pe cinste.

Daca nu sunteti deja curiosi, o sa va spun ca Daniela Nane isi vinde o poseta Ferragamo si citeaza din Iisus Hristos: "Orice vei cere, cu convingerea ca ai primit deja, se va realiza." (Iisus Hristos). Este pentru prima data cand vad asa ceva: carevasazica, daca dai 3000 RON te alegi cu o poseta care face minuni (uratzica), cu toata dragostea Danielei, si cu un soi de binecuvantare dubioasa pe filiera Iisus Hristos-Daniela Nane.

Andreea Balan ne pupa dulce la fiecare item din colectia Andre (din vinilin) pe care il vinde si ne asigura ca se simtea extrem de sexy purtand hainele. Catalin Botezatu isi vinde primul cercel, Mihai Traistariu a decis in cele din urma sa scape de ororile vestimentare din perioada Valahia, ce sa mai, e vremea la care vedetele isi fac curat in casa.