Aseara am fost la film, la 4, 3, 2. Dar nici de data asta nu o sa scriu mare lucru despre film, ci mai degraba despre revelatia pe care am avut-o. You just don't get it, do you? M-am uitat in jurul meu, la ceilalti spectatori. Mai cu seama cupluri, in care ea se uita inspaimantata, cu pumnii stransi, si traia (asta e relativ) drama de pe ecran, iar el comenta zgomotos "am dat banii degeaba". Ce e drept, daca esti barbat si nici nu te impresioneaza dramele feminine, cam dai banii degeaba ca sa vezi numai prin ce spaime poate trece o femeie.
Dar, ca sa va bag si mai tare in ceata, o sa va povestesc o scurta scena din film. Ea tocmai si-a ajutat prietena sa avorteze, iar prin ajutat se intelege sa stranga cu disperare bani, sa mituiasca personalul de la hotel, sa se intalneasca cu dl Bebe, cel care performeaza avorturi ilegale contra servicii in natura. Dar pentru ca ea are si un prieten, trebuie, in aceeasi zi, sa ajunga si la ziua mamei prietenului (care s-a trezit de dimineata sa faca tort de bezele:)).
Si ajunge, foarte tensionata, sta la masa cu vesela familie, iar in cele din urma ii marturiseste prietenului ca cea mai buna prietena a ei a trecut printr-un avort, iar ea trebuie sa plece, ca sa o ingrijeasca.
Ca replica, prietenul nu face altceva decat sa o roage sa mai stea, sa manance din tortul de bezele.
Cred ca asta este o reactie normala. Cred ca orice baiat confuz ar fi reactionat asa. Pentru ca el chiar nu poate sa inteleaga, nu este capabil sa inteleaga si nu ar putea nici daca si-ar dori foarte tare. Mirarea mea apare aici fata de Mungiu. El cum de a inteles? sau cum de ne-a lasat sa credem ca a inteles? Sau este numai meritul fetelor?
Showing posts with label mungiu. Show all posts
Showing posts with label mungiu. Show all posts
21 September 2007
17 September 2007
4,3,2
Nu stiu cate lucruri pe care nu le-ati auzit deja as putea sa va spun despre filmul lui Cristi Mungiu. Asa ca nu am sa va vorbesc despre el. Vreau, in schimb, sa va vorbesc despre cinema....sau mai degraba despre sala de cinema. Avem in Bucuresti o multime de cinematografe in care ruleaza o multime de filme. Oricine poate sa aleaga dupa bunul plac unde sa se duca sa vada un film si sa rontaie o floricica de porumb. In ultimii ani, de cand locuiesc aici, m-am obisnuit sa ma uit la programe si sa ies cu prietenii la film....unde avem chef. Si asa mi se pare normal. Numai ca normalitatea pe care o vad eu nu e aceeasi pentru toata lumea.
Pana sa vina Cristi Mungiu cu ideea de a face un cinema mobil, astfel incat tot romanul sa poata sa vada 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, habar nu aveam cate orase din Romania sunt lipsite de sali de cinematograf. Desigur, am vazut cum a fost treaba in orasul meu natal, unde singura sala unde vedeam filme mai interesante s-a inchis din lipsa de spectatori, si , deci, de fonduri. Celelalte 2 sali traiesc si azi bine merci de pe urma productiilor de la Hollywood cu mare buget.
Dar sala micuta, cu scaune de lemn, unde am vazut pentru prima data Dancer in the dark, Hable con ella si alte filme care mi-au ramas dragi nu mai exista. Asta in primul rand pentru ca oamenii nu mai merg la cinema.
Pana sa vina Cristi Mungiu cu ideea de a face un cinema mobil, astfel incat tot romanul sa poata sa vada 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, habar nu aveam cate orase din Romania sunt lipsite de sali de cinematograf. Desigur, am vazut cum a fost treaba in orasul meu natal, unde singura sala unde vedeam filme mai interesante s-a inchis din lipsa de spectatori, si , deci, de fonduri. Celelalte 2 sali traiesc si azi bine merci de pe urma productiilor de la Hollywood cu mare buget.
Dar sala micuta, cu scaune de lemn, unde am vazut pentru prima data Dancer in the dark, Hable con ella si alte filme care mi-au ramas dragi nu mai exista. Asta in primul rand pentru ca oamenii nu mai merg la cinema.
Subscribe to:
Posts (Atom)

