Tot din seria "mai bine nu" : Bucuresti Chic

Tot cautam in ultima vreme un site care sa imi demonstreze ca exista moda pe strazile din Bucuresti. Adica o dovada, ceva care sa ramana, o inregistrare. Si, cand am pierdut orice speranta, a aparut : Bucuresti Looks.
Totul a inceput in timpul unei calatorii cu metroul. Nu este greu de observat ca in fiecare statie apar figuri noi, fizionomii diferite, si, cel mai vizibil, haine diferite. Si, in orice directie ai merge, schimbarea este aceeasi. Asa ca am facut un mic experiment. Am incercat sa separ graul de neghina sis a vad cum arata oamenii de varsta mea care se invart sau locuiesc in diferitele zone ale orasului.
Astfel incat, daca la Universitate gasesti in mod normal oameni de tot felul, la o privire mai atenta vezi ca cei care predomina, sar in ochi si nu supara retina sunt alternativii. Poarta orice fel de pantofi, de la bascheti la botinele mamei sau la espadrile din viitor, jambiere, fuste prea lungi sau prea scurte, fuste peste pantaloni sau pantaloni peste pantaloni, jambiere peste cizme sau jambiere peste pantaloni, ba chiar jambiere in loc de maneci. Au parul vopsit in orice culoare sau in nici una, invariabil un fular sau o esarfa si o gramada de accesorii dragute. De obicei sunt artisti plastici, DJ, VJ, rolleri, lucreaza in presa sau in agentii de publicitate si nu de putine ori isi confectioneaza singuri hainele. Ei sunt cei care propun, care indraznesc si care fac ca strazile Bucurestiului sa semene ceva mai mult cu cele din alte capitale europene si pe care, printr-un fel de difuziune, ar putea sa ii urmeze ceilalti.
Insa problema este mai complicata. Daca in centrul orasului oamenii arata intr-un fel, odata ce te indepartezi totul se schimba, si apar alte mode, alte obiceiuri, alte categorii. Fiecare dintre ele cu o identitate gata cumparata.
Dar sa continuam calatoria. Ajungi in cartierele rezidentiale, in apropierea carora se afla si sediile diverselor firme. Si, iata, oameni de aceeasi varsta dar, probabil, nu si cu aceleasi preocupari, arata complet diferit. Aici predomina pantalonii negri de stofa, sacoul sobru si camasa alba, pantofii clasici si gentile care arata, toate, la fel. Ramai cu impresia ca, dupa multimea pestrita din centru, universul si-a pierdut brusc culoarea si a fost populat de o specie stranie de alieni work-oholici. Dar este normal : cei care pleaca dimineata la birou si se intorc seara acasa trebuie sa poarte o uniforma adecvata mediului care ii contine. Si cine stie daca nu se transforma si ei, noaptea, in ceea ce ar putea sa fie: fapturi calde, cu imaginatie si cu o garderoba plina de fantezie.
Mergand mai departe, treci in alt film: cartierele suprapopulate de studentii din toata tara. Este greu, este urat, este mai mult decat poti sa suporti. Dar este adevarat. Nicaieri in orasul acesta nu sunt femeile imbracate cu mai multa grija, nu sunt acesoriile alese mai atent, parul mai bine intins cu placa ceramica si spranceana mai intr-un fir pensata decat in caminele de studenti. Si totusi, ceva nu este in regula si la locul lui. Le lipseste ceva sau poate ca au prea multe. Prea mult fond de ten, prea mult sclipici, prea multi bureti in sutiene si prea multe haine la fel.
Dar calatoria nu se sfarseste aici. Pentru ca, da, mai exista si mall-urile. Care, din nefericire, sunt populate. Si ce nu gasesti in mall ? In general, gasesti de toate, dar gasesti mai cu seama doua categorii de populatie care arata la fel. Spun categorii pentru ca exista diferente economice intre ele, desi altele nu par sa rasara. Jeansii sunt la fel de prespalati, pantofii la fel de ascutiti si pielea la fel de bronzata.
Iar mai departe de ele mai este numai periferia, iar pana acolo nu m-am incumetat nici macar in numele cercetarii.
Iar dupa ce observi, stai, te mai gandesti o data si te intrebi : daca moda e facuta sa ne reprezinte, daca este un sistem de semne si simboluri care spune ceva despre fiecare dintre noi, ca indivizi, daca este un fenomen social, un barometru al schimbarilor culturale si daca, mai ales, este facuta sa se schimbe o data la fiecare 6 luni, atunci cum se face ca in Bucuresti moda nu se schimba in timp, ci in spatiu ?