Pe scurt, Irina Palm este un film despre o femeie de peste 50 de ani care ajunge sa se prostitueze. Luat mai la bani marunti, filmul este despre multe alte chestii. Marianne Faithfull e o bunicuta din suburbii cu o voce absolut superba, al carei nepot trebuie sa faca urgent o operatie care i-ar putea salva viata. Numai ca nimeni nu mai are bani pentru asta: parintii sunt falimentari, tot oraselul a facut donatii pentru tratamentele copilului, nu mai exista variante. Asa ca bunica pleaca in cautare de lucru in Londra si ajunge intr-un sexy club care afisa un anunt "Angajam hostesse".
De ce trebuie sa il vezi: pentru bunicuta Marianne, pentru firescul situatiilor, pentru simplitate si pentru ca filmul nu este nici o secunda vulgar.
Pana la urma, Irina Palm este o lectie de moralitate care nu da neaparat raspunsuri clare, dar iti pune intrebari: pana unde poti sa mergi pentru o persoana pe care o iubesti, in ce conditii sexul platit este acceptabil, peste cate bariere personale trebuie sa treci ca sa ajungi sa faci orice. Si cat de dispus esti sa te lepezi de ipocrizie.
Si am invatat ca sexul platit nu e imoral. Este doar un targ: bani pentru un serviciu. Singura prejudecata pe care o am inca este ca sexul nu ar trebui sa cumpere orice. De exemplu, nu e ok sa inlocuiesti alte performante (profesionale, sa zicem) cu sex. Si nu e ok (cred) sa avansezi in cariera pentru ca ai facut sex in loc sa iti faci treaba.
No comments:
Post a Comment