Stiti sa scriti?

Dragi baietii si fete, daca nu stitii cu citi “i” ar trebuii sa scrieti, cititi pasajul de mai jos, si o sa va lamureasca foarte bine in chestiune.

Decii:

(de acum inainte o sa scriu corect)

Daca aveti dubii la un cuvint (nu stiti daca are i sau doi i), si ala e substantiv, numarati-l. Daca are la singular un i, atunci la plural o sa aiba doi. Exemplu: un copil, doi copii (adica l-ul ala care arata singularul dispare si lasa loc de inca un i ca sa arata pluralul, pentru ca avea un i oricum, va sa zica vor fi doi i la plural). Dar un cuvint care nu are i cind apare la singular o sa aiba unul singur la plural. Exemplu: magar, plural magari. Daca vreti insa sa vorbiti de niste magari anume, o sa ziceti: magarii aia, si aveti doi i, pentru ca dupa i-ul care arata pluralul, mai apare un i care arata ca e vorba de niste magari anume. Asa si la copii. Daca sint niste copii anume, o sa le zicem: copiii aia rai, si iaca de ce se scrie asta cu trei i.

Exercitiu: cum se scrie corect, pantalonii nostri sau pantalonii nostrii sau pantaloni nostri sau pantaloni nostrii?

Raspuns: un pantalon, doi pantaloni, pantalonii aia

Nostru, nostri. Raspunsul corect este pantalonii nostri.

Alte cuvinte care au o singura forma: iti, imi, vei, ai, se scriu cu un singur i. La fel si la verbe de genul: a iesi sau a veni (chiar daca vi se pare voua ca il auziti cu un i apasat, si va vine ideea sa il scrieti cu doi de i; cuvintul asta nu are cum sa aiba vreodata doi de i, pentru ca nu i se schimba forma intr-un fel in asa fel incit varianta cu un i sa arate ceva si varianta cu doi i sa arate altceva, asa cum se intimpla cu copii.)

Exercitiu: tu intri sau tu intrii?

Raspuns: pai daca scriem eu intru, atunci corect va fi tu intri, pentru ca nu exista inca un i in cuvintul asta.

Si ce spuneti despre: tu vrei sa scrii sau tu vreii sa scri, sau tu vreii sa scrii sau tu vrei sa scri?

Pai sa vedem cum vine chestiunea: eu vreau, tu vrei. Clar? Corect este: vrei.

Eu pot sa scriu, tu poti sa scrii, pentru ca aici avem deja un i la varianta de la persoana 1, deci se adauga inca un i la persoana 2. Corect: tu vrei sa scrii.

Acelasi principiu se aplica si la verbul a fi. Ia sa vedem ce variante pot exista:

- eu vreau sa fiu, tu vrei sa fii

- eu as fi, tu ai fi

- eu as fi fost, tu ai fi fost

eu as vrea ca eu sa fi venit, tu ai vrea ca tu sa fi venit. HA! Nu-i asa ca v-am prins? Pai sa va explic ce si cum: aici era sa ziceti ca daca e cu sa, atunci o sa fie un i la eu, si doi i la tu. Dar de fapt aici nu e mai e vorba de constructie tipica cu sa, ci de o constructie inflexibila facuta cu sa si apoi forma de trecut a lui a veni, care e a fi venit, deci o chestie fixa.. De aia ramine la fel. Dar asta e chestie de finete, asa ca nu va mai plictisesc.

Sper ca v-am lamurit.