Juno este adorabil. E primul lucru pe care trebuie sa il stii despre filmul asta. Nu o sa iti spun ca este foarte bun, ca are merite deosebite, ci doar ca este absolut adorabil. Este genul acela de film care te face sa te simti bine, iti umple o ora si jumatate cu zambete si muzici, nu iti pune probleme. Plot-ul este simplu: o adolescenta ramane insarcinata si decide sa pastreze copilul si sa il dea spre adoptie unui cuplu care nu poate sa aiba copii.
Toate bune si frumoase in filmul asta. Fata nu are drame majore privind sarcina ei si faptul ca trebuie sa dea copilul, cuplul care trebuie sa il primeasca se destrama dar fara lacrimi si scene, parintii fetei sunt suparati, dar nu foarte, pentru ca fiica lor minora a dat de greu.
Ironia face ca pe tot parcursul filmului m-am gandit la 4,3,2 al lui Mungiu si mi-am dat seama ca rezolvarea americana a unei astfel de situatii e mult mai simpla si mai frumoasa, dar nerealista.
Dar asta nu e neaparat un minus. E doar placut sa te gandesti ca totul se termina cu bine si happy ending-urile sunt, nu-i asa, reconfortante.
No comments:
Post a Comment