Strumfii la 50 de ani

foto: http://ladameauxcamelias.blogspot.com

Azi dimineata, rasfoind editiile online ale ziarelor, am dat peste o stire tare dragutza in Cotidianul. Anume, ca strumfii implinesc 50 de ani. Nu stiu daca lucrul asta se intampla azi sau aniversarea a avut loc acum mai multe zile. Si nici nu conteaza. Ideea era ca aniversarea asta dragalasa mi-a amintit de multe lucruri frumoase, de copilaria in Ro in anii 90, cand strumfii au aparut pentru prima data la noi, de pasiunea cu care ii uram pe Gargamel si Asrael, de Stumfette si de toate celelalte personaje.

Si am mai stat sa ma gandesc la desenele animate la care ma uitam eu cand eram mica si la desenele la care se uita pustii de azi, la informatia la care aveam acces eu si generatia mea, la PC-urile si CD-ROM-urile la care ne uitam ca la niste minuni atunci cand le-am vazut pentru prima data. Si mi-a parut bine ca am trait in vremurile acelea, ca m-am bucurat de strumfi si de ratoni si de Mihaela si de Maria Mirabela, dar ma bucur si ca micutzii de azi vor creste un pic mai cinici si mai destepti cu Pokemoni (da, stiu, this is so last years) si cu South Park si cu internet. Si, ca sa va fac si pe voi nostalgici dupa vremurile frumoase, uite si un clip.

Despre cancer

Stiu ca v-am obisnuit cu povesti despre ce se mai intampla in oras, despre party-uri, filme, targuri de hainutze, muzici. Dar cred ca trebuie sa ne intoarcem, din cand in cand, la motivul pentru care exista Fac ce vreau si alte programe de prevenire din tara asta.
Aceste programe exista pentru ca in Romania sunt multi oameni bolnavi, iar noi am vrea sa fie mai putini. Si, daca nu putem sa ii vindecam pe cei care sunt deja atinsi de diversi virusi, de boli si de tot soiul de sindromuri/maladii/infectii, putem, totusi, sa prevenim. Adica sa va aducem informatii, sa va trimitem la medic, in unele cazuri chiar sa va facilitam accesul la diverse servicii de sanatate (asa cum a fost cazul testelor SECS).
Aseara ma uitam la emisiunea lui Robert Turcescu de pe Realitatea si mi-am dat seama ca e cazul sa vorbim mai des si mai mult despre anumite subiecte. Precum cancerul. Aseara, in emisiunea lui Turcescu, Sanda Nicola, Mihaela Radulescu si Mihaela Geoana, precum si o doamna doctor al carei nume imi scapa (si imi cer scuze pentru asta), au vorbit, au tipat si s-au isterizat un pic pe tema cancerului. Pe buna dreptate.
Am aflat multe in emisiunea asta. Ca 350.000 de romani traiesc cu cancer. Ca ar fi nevoie de vreo 30 de milioane de euro ca sa vaccinam toate fetele de 11-12 ani din tara asta impotriva HPV (human papiloma virus, cel care provoaca cele mai multe cazuri de cancer de col uterin), ca multe femei mor de cancer de col uterin in Ro, desi boala este perfect tratabila, ca fundatia Renasterea a creat o unitate mobila de diagnostic pentru cancer mamar si cancer de col uterin, unitate care merge prin comunele si orasele mici din RO ca sa consulte femeile (bravo lor), ca nimeni nu stie ce se intampla cu cele aproximativ 600 de milioane de euro care se strang anual din taxa de viciu.
Pentru prima data in a long time nu mi-a parut rau ca m-am uitat la TV. Mi s-a parut ca am invatat ceva, emisiunea m-a motivat sa merg si eu la medic din cand in cand (si chiar am de gand sa o fac), am vazut ca mai sunt oameni care mai fac si lucruri ok (si nu, nu conteaza motivele lor).
Si nu pot decat sa ii felicit ca au ales sa nu discute despre summitul NATO sau despre candidatura la primarie a dlui Vanghelie. Sper sa vad mai des astfel de emisiuni (si sper din tot sufletul ca, inr-o buna zi, sa nu mai fie nevoie de ele).

The BAFTA and the Grammy

De cand cu greva scenaristilor, care a dat peste cap toate programele TV americane si a facut din ceremonia decernarii Globurilor de Aur o amarata de conferinta de presa, ne-am cam plictisit la televizor. Acum, ca greva de trei luni s-a incheiat, ne vom bucura de episoade noi din serialele pe care le piratam, de talk-show-uri mai cu talc si de festivitati de premiere in toata regula...si aici ma gandesc la Oscar.
Dar sezonul de mari premii a inceput deja, si iaca cine sunt castigatorii primelor serii.
Premiile Bafta ale academiei britanice s-au dus cam acolo unde se astepta toata lumea: la Atonement pentru cel mai bun film, la No country for old men pentru regie, la Daniel Day Lewis (in There will be blood) in rol principal si Javier Bardem in rol secundar. Marion Cotillard a luat premiul pentru rolul principal din La vie en rose si Tilda Swinton- pe cel pentru rol secundar.
Asta ca sa stiti la ce filme sa mergeti de acum inainte.
La Grammy scenariul a fost la fel de previzibil, cu Amy Winehouse (care nu a participat din motive de viza) luand 5 premii si Kanye West- 4. In rest, multime de castigatori, de la Bruce Springsteen la Michael Buble, The White Stripes, Foo Fighters, Chemical Brothers, Justin Timberlake, Alicia Keys, etc etc etc etc.

Sambata la TV

Sambata asta am fost intr-o dispozitie tare neplacuta si am decis ca este mai bine sa nu ies din casa. Fiind sambata, deci weekend, deci bucatica mea de timp liber- am decis ca ar fi cazul sa lenevesc cu nesimtire, mai precis sa stau si sa butonez.
Dar cum nu ma mai uitasem de mult la TV (inafara stirilor de dimineata, care fac parte din combinatia un ulcer de succes- in combinatie mai sunt cafeaua si tigarile obligatorii) nu prea stiam care mai este mersul lucrurilor. Mai exact, ce poti sa vezi o zi intreaga la TV.
Raspunsul simplu la dilema mea ar fi: nimic.
Dar cum nu pot sa recunosc ca am pierdut o intreaga sambata pe nimic, am decis sa fac un bilant si sa vad cu ce m-am ales.
1. doua bucati filme, unul pentru adolescenti si unul interzis copiilor sub15 ani, din care am aflat cat de bine este sa ai profesori faini si cat de rau este sa te indragostesti de un tip care este escortul mamei tale.
2. stiri mondene despre cine cu cine si de ce mai face- total neinteresant, macar daca s-ar hotari si romanii sa faca odata chestii cu adevarat scandaloase
3. stiri despre intronizarea noului patriarh (am auzit termenul pentru prima data, spre rusinea mea, nu stiu de ce investit, inscaunat, intronat nu corespund in cazul asta)
4. un episod reluat (a nu stiu cata oara) din Ally Mc Beal
5. una bucata emisiune de stil pe un post muzical (din seria mai bine nu)
6. nenumarate reclame...unele inspirate (si unele intr-o serie de peste 10 minute, un clip publicitar dupa altul. Iar daca durata medie a unui clip este de 30 de secunde, 20 de clipuri in calup inghitite deodata, la intervale de vreo jumatate de ora...imi vine greu sa ma gandesc cate reclame am vazut intr-o singura zi)
7. promo-uri la filme de actiune, pentru ca da, toamna este plina de actiune.
Si cam atat. Concluzia nu exista (vorbim despre televiziune)....dar daca ar fi ar spune ca weekendul trebuie petrecut cat mai departe de telecomanda.