Tanacu vs Femeia marii saptamana trecuta

Nu mai fusesem de ceva vreme la teatru (sa tot fi fost 2 luni) cand, saptamana trecuta, am fost invitata (the joy) la doua spectacole. Amandoua speciale, amandoua cu numar limitat de reprezentatii.
Lunea trecuta, Spovedanie la Tanacu in regia lui Andrei Serban, la Odeon, cu o multime de actori tineri foarte foarte dragutzi si cu o poveste care cred ca e ravasitoare pentru oricine. M-am bucurat tare de privilegiul de a asista la primul snur (pana atunci actorii nu jucasera niciodata piesa intreaga) si m-am prins intr-o multime de emotii si de nervi si de trairi.
De ce e de vazut Spovedanie la Tanacu? Pentru ca fiecare dintre noi are cate o parere despre ce s-a intamplat acolo, fara sa aiba neaparat idee de povestea reala. Pentru ca e vorba despre o istorie cat se poate de romaneasca, iar Andrei Serban a avut grija sa tina povestea intr-un registru cat se poate de romanesc...uneori cam prea romanesc, pentru ca cele doua donsoare, Tokai si Dumitrean, sunt impecabile jucand aproape acelasi rol.
Cat despre Femeia marii, pusa in scena la TNB de Robert Wilson, cu o distributie spaniola-cred, a fost unul dintre cele mai frumoase (vizual) lucruri pe care le-am vazut de multa vreme incoace, dar cam atat.
Asa ca, daca aveti chef de teatru, v-as sfatui sa vedeti spectacolele astea, chit ca a cam trecut vremea. Si sa alegeti singuri daca vreti o piesa cu multe emotii dar nu neaparat frumoasa sau una frumoasa si rece.
*Spovedanie la Tanacu pleaca de luna asta prin tara si o puteti vedea in cateva orase, iar in toamna se intoarce la Bucuresti la festivalul de teatru.