Astazi este prima zi de dupa summit. Strazile sunt in sfarsit pustii si nu mai urla nimeni la tine sa nu arati cu degetul sau sa golesti continutul rucsacului/posetei. In schimb, ziarele sunt pline de stiri, reportaje, povestiri, citate din discursuri.
Si din toate astea, nu stiu cate ne intereseaza. A fost o saptamana in care s-a petrecut un lucru de "importanta istorica" la Bucuresti. Cum am simtit noi asta? Pai cam asa: ne-am urcat in autobuzele cu care circulam in mod normal si am aflat cu surprindere ca si-au schimbat traseul cand am aterizat, la a 5-a statie, pe pamant necunoscut. Nu am putut sa bem o bere/un coktail la nici un bar din centru. La TV toata lumea a comentat indelung dupa ce a privit si mai indelung orice detaliu, gest, cuvant etc. Orasul, ce e drept, a aratat ceva mai ok, mai spalat, ca atunci cand vin musafiri si o gazda lenesa arunca toate gunoaiele sub covor. Mai putin zonele prin care nu se presupunea ca vor ajunge distinsii invitati.
Si tot asa. Ceea ce voiam sa spun, de fapt, e ca dupa toata mascarada asta am ramas cu un gust amar, ca a trecut istoria pe langa noi si nu am apucat-o de picior sa o intrebam incotro merge pentru ca ne-am gandit prea mult la strazi blocate, semnale bruiate si politisti fff importanti. Si e pacat.
No comments:
Post a Comment